Din 2016 Asociația “Ține de Tine!” derulează proiectul “ALĂTURI DE TOȚI COPIII” care are ca scop sprijinul unei fetițe cu un handicap sever din naștere cu 300 de lei pe lună.

Vă redăm mai jos povestea emoționantă a Irinei scrisă chiar de mama ei:

Povestea micuței luptătoare

Irina este o fetiță de 5 ani. Zâmbetul ei este atât de frumos și de molipsitor încât, dacă nu ai observa faptul că la această vârsta ea stă doar pe spate, nu ai ști că el ascunde o poveste uluitoare de viață.

Irina s-a născut prematur, la 34 de săptămâni, după o sarcină normală, monitorizată îndeaproape de medici cu renume din Timișoara. Nimic nu prevestea o naștere prematură. Medicii i-au acordat nota 7 la naștere pentru prematuritate și faptul că plămânii nefiind dezvoltați complet, nu a putut respira corect. A avut o greutate destul de bună – 2,4 kg. La câteva ore după venirea pe lume fetița a făcut prima convulsie, după care acestea s-au înmulțit. S-a acționat cu un anticonvulsiv ușor, iar medicii i-au pus inițial diagnosticul de “convulsiile nou-născutului prematur”. În maternitate a stat 23 de zile. La externare toate păreau bune și fără probleme. Irina a ajuns acasă, a fost primită cu multă bucurie în sânul familiei.

Însă la doar 3 zile de la venirea acasă s-a declanșat calvarul. Irina a avut din nou convulsii, tot mai multe și tot mai dese, ajungând la terapie intensivă în status convulsiv, adică o convulsie la fiecare minut. Starea ei s-a înrăutățit atât de mult, încât a avut nevoie de transfuzie de sânge. Acela a fost primul moment în care doar Dumnezeu și voința ei puternică de a rămâne alături de părinți a salvat-o.

Medicii au făcut analize peste analize, au încercat scheme de tratament nenumărate, dar convulsiile nu puteau fi stopate. Trecuseră deja 4 luni din viața ei doar în spital însă fără nici un rezultat concludent. Văzând că nimic nu poate opri aceste crize, familia a decis să fie dusă la o clinică din Austria și în decursul unei jumătăți de an de 2 ori a ajuns acolo. Medicii austrieci i-au stabilit o schemă de tratament nouă, care părea să dea roade…

Dar bucuria a fost de scurtă durată. La vârsta de 6 luni a apărut o complicație pulmonară, și a ajuns din nou la terapie intensivă. Din nou starea ei se deteriora, și a ajuns să facă un stop respirator. Atunci mămicii i s-a spus să se roage că doar Dumnezeu o mai poate salva…. și minunea s-a întâmplat… a fost resuscitată și fetița a venit înapoi, a luptat cu boala și a învins. Crizele au început să cedeze, și a urmat o perioadă de 4 luni bună pentru ea.

La vârsta de 10 luni s-a instalat din nou statusul convulsiv (crize la fiecare 2 minute). De această dată a fost trimisă direct la București, unde abia după 4 luni de spitalizare medicii au reușit să-i găsească o schemă de tratament potrivită… Crizele au cedat în sfârșit, însă marea problema era dezvoltarea ei.

Din cauza atâtor convulsii (crize) la vârsta de 1 an fetița nu făcea absolut nimic. A urmat o perioadă infernală de internări multiple prin centrele de recuperare din țară. Era dusă de mama ei 3 săptămâni la centrul de recuperare de la Sibiu, de acolo transportată direct la București pentru încă o lună după care era adusă acasă o săptămână pentru refacere și din nou de la capăt… Progresele însă întârziau să apară… Mama a decis că este momentul să ceară părerea unui alt medic din străinătate, fetița avea deja 2 ani jumate. Așa a ajuns, după multe încercări, cu ajutorul unui doctor de la București, să obțină o programare la cel mai bun medic pediatru neurolog din Europa,  Președintele Medicilor Neurologi din Europa. A fost dusă de mama cu mari speranțe în Belgia unde medicul avea cabinetul… veștile pe care urma să le afle nu erau tocmai cele mai bune. După ce Irina a fost consultată, i-a fost studiat dosarul cu analizele făcute până atunci în țără, s-au cules informații suplimentare de la mamă și i s-au refăcut analizele la clinica belgiană, medicul a înțeles despre ce este vorba: o mutație genetică, un accident genetic – adică în perioada de sarcină o genă nu s-a dezvoltat corect și a cauzat boala fetiței.

Specialistul neurolog i-a putut dat mamei un singur sfat care era pe cât de sfâșietor, pe atât de realist și de concret: „Faceți-vă amintiri frumoase cu ea!!!”. A mai spus și că șansele de recuperare ale Irinei având în vedere diagnosticul, sunt destul de mici, însă mama nu și-a pierdut speranța.

Astăzi Irina continuă terapiile, dar mama a ascultat sfatul medicului. Oriunde merge este însoțită de Irina fetița ei. Povestea are însă și un final fericit, pentru că după despărțirea de tatăl Irinei, mama a găsit un om minunat care le este alături trup și suflet.

Bunul Dumnezeu a bucurat familia și cu un băiețel, perfect sănătos, care are o influență uluitoare asupra Irinei. Când este lângă frățiorul ei, Irina îi simte prezența și reacționează: zâmbește și gângurește.

Deși povestea pare desprinsă dintr-un scenariu de film, este povestea reală de viața a Irinei o fetiță extrem de luptătoare… de aici și titlul – „Povestea micii luptătoare”. Atât de multă dorință de viată are acest copil încât nu ai cum să nu o iubești.